Să-ți vezi pisica zgâriindu-se poate fi o situație banală și nu este mare lucru, dar dacă începe să se întâmple frecvent poate fi un semn că ceva nu merge bine cu sănătatea animalului. Problemele cu paraziții sunt destul de frecvente și chiar și atunci când pisicile trăiesc în interior, pot ajunge să fie contaminate de purici, căpușe și acarieni. În plus, scabia urechilor, micozele și alergiilemâncarea poate fi, de asemenea, motivul din spatele faptului că pisica se scarpină mult. Înțelegeți mai multe despre fiecare dintre aceste cauze și cum să faceți pisica să nu se mai scarpine în aceste situații mai jos.

Scărpinatul pisicii poate fi o problemă cu puricii și căpușele

La fel ca la câini, puricii și căpușele reprezintă, de asemenea, un pericol pentru sănătatea felinelor. Prin urmare, atunci când observăm că o pisică se scarpină mult, mai ales după o vizită la veterinar, de exemplu, este important să facem un "check-up" pe corpul animalului pentru a ne asigura că nu a fost atacat de niciunul dintre acești paraziți. Dacă se confirmă prezența temuților purici, atunci cum să facem pisica să se opreascăRăspunsul la această întrebare este simplu: există mai multe produse antipurici care pot fi folosite pentru a combate proliferarea paraziților. În cazul căpușelor, există și remedii care pun capăt problemei! Dar dacă ideea este de a preveni acești doi paraziți, o idee bună poate fi zgarda antipurici, care are de obicei acțiune și împotriva căpușelor.

Scabia urechii provoacă adesea mâncărimi la pisici

Cunoscută popular sub numele de mâncărime a urechilor, mâncărimea otodactică este unul dintre principalele motive pentru care o pisică se scarpină foarte mult. Ceea ce cauzează această problemă este un acarian numit Otodectes cynotis și apare în principal în urma contactului unui animal sănătos cu unul infectat. Pe lângă mâncărimile la pisici, alte simptome posibile pentru această boală sunt ceara roșiatică sau maro în exces, răni în regiunea urechilor și mirosul neplăcut. Atunci când suspectează că este vorba de mania otodectică, tutorele trebuie să ducă animalul la medicul veterinar pentru a obține diagnosticul corect al bolii și a începe tratamentul, care poate fi fieDe obicei, sunt indicate medicamente parazitare sau produse care trebuie aplicate direct pe urechi. Otita provoacă de obicei aceleași simptome.

Pisica zgârierea și pierderea blănii poate fi din cauza micozei

Una dintre cele mai frecvente boli de piele la pisici este tenul inelar, care este destul de contagios. Cauzată de ciuperci, această afecțiune este de obicei strâns asociată cu faptul că pisica se scarpină prea mult sau linge și mușcă excesiv o zonă. Cele mai afectate zone sunt de obicei urechea și botul, dar problema se poate răspândi și în alte părți ale corpului animalului. Pe lângă mâncărimile la pisicile cu ten inelar, cădereade păr, se pot observa, de asemenea, descuamări gălbui și apariția unor noduli. Să știi cum să faci pisica să nu se mai scarpine va depinde în principal de analiza medicului veterinar, care va face o serie de teste pentru a se asigura că pisica se scarpină din cauza tegumentelor și, de asemenea, pentru a vedea dacă nu există o boală primară care a cauzat această afecțiune. Tratamentul poate varia și duraîntre 1 și 3 luni, dar în general se face cu produse antiinfecțioase și antifungice asociate cu medicamente topice, cum ar fi creme și unguente.

Alergia alimentară poate declanșa, de asemenea, o erupție cutanată cu mâncărimi la pisici

Hrana este una dintre părțile principale ale menținerii unei bune stări de sănătate la pisici. Dar ceea ce puțini știu este că, uneori, unele animale pot fi intolerante la anumite ingrediente prezente în hrana lor și, prin urmare, trebuie să urmeze o dietă mai specifică. Cea mai frecventă reacție este mâncărimea la pisici, ceea ce indică faptul că pisicuța a avut o alergie alimentară. În plus, poate exista și o scădere a tensiunii arteriale.păr și roșeață aparentă. În timp, pisica ajunge să manifeste o anumită apatie față de hrană, deoarece este o situație foarte neplăcută pentru ea. De aceea, este important să vă asigurați întotdeauna că prietenul dumneavoastră nu are niciun fel de intoleranță la componentele prezente în hrană. Diagnosticul de alergie alimentară trebuie urmat de o monitorizare la un medic veterinar specializatîn nutriția animalelor.