Această rasă interesantă este una dintre cele mai populare în rândul iubitorilor de feline: pisica persană, pe lângă aspectul său exotic, are o personalitate unică care îi încântă pe iubitorii de pisici. Docile și foarte afectuoase, persanele apreciază mediile calme. Deși multe persoane le cunosc deja temperamentul și aspectul, există câteva singularități ale rasei de pisici care nu sunt foarte populare. Pentru a cunoaște unaun pic mai multe despre celebra și pasionala pisică persană, vezi 12 curiozități despre el!

1. Pisica persană este originară din Iranul de astăzi.

Pisica persană este numită astfel deoarece este originară din regiunea Persiei, care este acum Iranul. De fapt, ca multe rase de pisici, nu există documente care să indice originea sa exactă. Cea mai cunoscută poveste este că, în jurul anului 1620, exploratorul italian Pietro Della Valle a găsit patru perechi de pisici în Persia antică și le-a dus în Europa. Oamenii de știință cred că blana lungă a pisiciiPisica persană este o modificare genetică care s-a dezvoltat în urma unei adaptări naturale la clima extrem de rece în care trăiau.

2 Pisicile persane au fost întotdeauna foarte populare

Nu este de mirare că pisica persană este una dintre cele mai populare rase din ziua de azi. Însă faima ei nu vine de azi! Această pisicuță a atras întotdeauna atenția pentru trăsăturile sale deosebite. În 1871, pisica persană a fost vedeta unei expoziții la Crystal Palace din Londra. Atracția a fost un succes și a devenit principala din întreaga expoziție, atrăgând 20 de mii de oameni și fiind chiar premiată în cadrul evenimentului.

3. rasa persană este predispusă la unele probleme de sănătate

Ca și în cazul câinilor brahicefalici, botul turtit al pisicii persane poate cauza dificultăți de respirație. În plus, pisicile din această rasă sunt mai predispuse la probleme de sănătate congenitale, cum ar fi boala polichistică a rinichilor. Pisica persană are o sensibilitate ridicată la căldură și menținerea ei într-un mediu cu temperatură răcoroasă este esențială pentru bunăstarea ei. Ochii apoși suntPrintre problemele cauzate de botniță, dar care nu sunt greu de tratat, este necesară doar o atenție deosebită, igienizând periodic ochii cu soluție salină. De asemenea, este frecventă apariția unei acumulări de secreții în zona ochilor, din cauza canalului lacrimal mic al pisicii persane. Problemele de piele, ocluzia dentară, boala polichistică a rinichilor și atrofia progresivă a pielii sunt, de asemenea, frecvente.retina sunt alte boli recurente la această rasă.

4. Pisica persană este portretizată într-un personaj celebru de film

Una dintre cele mai cunoscute pisici persane din ficțiune este Garfield, personajul creat de caricaturistul american Jim Davis în 1978. Pe lângă desenele animate și benzile desenate, Garfield are un mare succes în cinematografie cu propriul film. În plus, o altă pisică persană celebră pe marele ecran este Snowbell din filmul "Little Stuart Little" din 1999.

5 Pisicile persane sunt mai independente

Pisicile persane tind să fie mai independente decât alte rase. Deși aceasta este o trăsătură comună în rândul felinelor, independența este și mai evidentă la pisicile persane. Aceste pisici sunt genul de animale care nu cer multă atenție, dar le place să o primească în anumite momente. De obicei, sunt docile și afectuoase cu membrii familiei, dar sunt timide cu alte pisici.Așa că nu vă bazați pe el să urce în poala vizitatorilor.

6. Pisica persană nu a avut întotdeauna botul scurt și fața plată.

Poate că aceasta este una dintre cele mai izbitoare caracteristici fizice care face ca pisica persană să se deosebească de alte rase. Cu toate acestea, pisicile persane nu au avut întotdeauna botul scurt și fața plată. Această caracteristică a fost dobândită în anul 1950 printr-o mutație genetică. De aici, unii crescători au decis să păstreze aspectul. Această caracteristică, din păcate, face ca pisica persană să aibă o față plată.probleme de respirație și dificultăți în alimentație.

7. Rasa de pisici persane are o mare varietate în ceea ce privește culoarea blănii

Varietatea de culori a acestei rase este foarte largă. Deși albul, griul și negrul sunt cele mai cunoscute culori ale pisicii persane, există sute de alte posibilități. Rasa poate avea, de asemenea, mai multe culori, poate avea o blană tunsă și așa mai departe. Pisica persană variază și în ceea ce privește mărimea, cele foarte mici fiind numite pisici persane " ceainice ".

8 Pisica persană a fost cândva o operă de artă

Pe lângă succesul pe care îl are în cinematografe, pisica persană încântă și în operele de artă. Un tablou intitulat "My Wife's Lovers" prezintă 42 de pisici persane ilustrate. Lucrarea pictorului Carl Kahler a fost vândută la licitație pentru aproximativ 3 milioane de reali. Tabloul a aparținut unui filantrop care a comandat lucrarea la sfârșitul secolului al XIX-lea.

9. Pisica persană este un animal somnoros și "leneș".

Această rasă de pisică nu este una dintre cele mai agile. Poate ajunge să fie considerată un animal foarte "liniștit" pentru cele mai agitate familii. Acest lucru se întâmplă pentru că pisica persană doarme în timpul zilei. Această caracteristică o face să aibă o anumită reputație de leneșă, deoarece este unul dintre acele animale care își petrec mult timp culcată. Cu siguranță nu este genul de pisică căreia să-i placă să sară pe mobilă.

10. Pisica persană nu poate trăi în aer liber.

Pisica persană este foarte potrivită pentru acele familii care au un apartament, tocmai pentru că nu poate trăi în aer liber, cum ar fi curțile din spate. Acest lucru se datorează botului său turtit și blănii care îi provoacă, printre alte tulburări, sensibilitate la căldură.

11. Pisicile persane au tendința de a mieuna puțin

Pisica persană este un animal foarte liniștit. După cum s-a spus anterior, pentru cele mai agitate familii, poate fi considerată un animal foarte "liniștit". Vorbește puțin, iar atunci când o face, miaunele sunt scurte și joase.

12 Pisica persană are o speranță de viață mare.

Datorită personalității sale calme și docile, pisica persană are, de obicei, o speranță de viață ridicată. Poate ajunge până la 14 ani (unele pot depăși acest timp). Această viață lungă depinde foarte mult de îngrijirea tutorelui și, de asemenea, de apariția sau nu a bolilor la care rasa este predispusă.